când omul
i-a pierdut urmele pașilor
și-a săpat un bordei
i-a deschis ușă
înspre răsăritul de lună
și a-nceput
să aștepte

o vreme
a numărat sâmburii ploilor
a iscodit cum se ghemuia noaptea
sub coaja măslinilor
a văzut melcii
și s-a minunat
a mirosit piatra
și râul



l-a strigat




i-a răspuns lung
ecoul




ce pustiu e pe-aici
și-a zis omul
și l-a cuprins deodată un soooomn


a închis ochii
și n-a mai deschis
decât
doi

era singur