poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-03-13 | | cândva erai orașul meu subteran te ascundeai de intemperii, de războaie când proviziile se terminau mușcai direct din mine până venele s-au erodat, nu de vreo afecțiune ci de o boală cronică cu numele tău ai pus singur cărămizile, pe soare, pe furtună ai stat descoperit în bătăia lumii, dar ce folos tu însuți ai devenit un vandal turiștii vin cu aparate digitale și dau zoom maxim toți se miră: ”uite un vârf de pantof, pe semne aici a așteptat-o în prima lor noapte de dragoste bizantină” dar nimeni nu va ști cu adevărat dacă s-a întâmplat sau nu abia mă țin picioarele, odată prăbușită vor cădea și cărămizile puse de tine alchimia ta a dat greș, simili-demon tot ai murit undeva într-o încăpere, nu te văd încă sunt atâtea galerii săpate într-o alegorie filosofică încât ai avut grijă să nu te găsesc chiar dacă niciodată nu-ți voi vedea mormântul știu cel puțin că este în mine și asta mă liniștește îmi dă un sentiment de siguranță altfel, cine știe pe unde ar mai fi trebuit să fac săpături câte femei aș fi ucis să te găsesc cum zaci în vreuna oarecare de exemplu, ieri, am aprins o lumânare, m-am ars degetul e bine, îmi va rămâne semn e prima zi când am curajul să deschid geamul: au înflorit portocalii și plec te voi purta cu mine, așa mort oamenii când mă vor vedea delirând pe străzi nu vor ști care dintre noi suntem
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate