Mă simt scăpat de lene, de frică, de mândrie,
De valul ce mă trage târâș către abis,
De-acel black-hole funebru, coșmar de nedescris,
Ce guvernează-n cosmos cu neagră tiranie.

Am libertatea-n sânge, de ea nu m-am dezis;
Încerc orice idee s-o schimb în faptă vie.
Nu-mi pasă de legi stranii venind din Galaxie,
Deși aș vrea ca Terra să fie-un paradis...

De-aceea, pentru tine, renunț la libertate,
Vreau să-mi robești făptura cu juguri mari de dor,
Cum Luna eclipsează pe Soare, jumătate,

Cum ploaia înflorește-un deșert neroditor,
Așa să-mi intri-n sânge, cu nuriile toate,
Ca fluviul lung al vieții să-l survolăm în zbor.