Într-o crâșmă obscură, inecată-n fum
Stau singur la o masă murdară
Iar paharul de votcă ordinară
Zace lângă o solniță înecată-n scrum.

Absent privesc prin geamul aburit
Ba ninge, ba plouă, e o umedă seară.
Un semnal anunță un tren în gară,
ÃŽn parc un alcoolizat a murit.

Cu chipuri cenușii, lipsite de viață,
Navetiști în paltoane umede, grele,
Se-ascund sub șubrede, negre umbrele
Precupețe grăbite se întorc de la piață.

Și aș vrea să scriu de primăveri,
Sau de iubiri cum rar mai vezi
Dar in minte-mi vin doar zăpezi.
Și puhoaie. și câini hăituiți de hingheri.


Scârbit de știrile din jurnalul de noapte
Singur mă mint că nu mai îmi pasă
Alcoolizat plec într-un târziu spre casă,
Prin ploaia ce cade în demonice șoapte.