Tu stai în patul tău galben.
Instantaneu, se aprinde un bec anemic…
și realizezi realitatea cenușie
cu reminiscențe comuniste.


Ai vrea să mirosi gustul unei flori roșii,
iar untul de cacao să ți se topească
în gură.
Ai vrea să lași geana să vibreze pe străfunduri
albe, de platină.
Ai vrea să-ți revezi retrospectiv reveria
pe care ai avut-o în luna noiembrie.
Ai vrea să refaci cu gândul
ora ce a trecut pe lângă tine și celălalt tu
atunci.
Ai vrea să îți lași părul lipit cu apă-ngerească.
Ai vrea să păcălești întunericul
și să pipăi gropile din asfalt.


Dar tu stai în patul tău galben…
Iar becul anemic cade în leșin.
Dar gama de griuri s-a capitalizat
Iar nadirul vibrează.