poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-02-12 | |
Ca o fantă luminoasă s’a pus pe inima lui și, viclean,
noua singurătate respirând cu ochi pântecoși singurătatea veche a prins coajă, a crăpat simțind că peste încheieturi nu mai pune lumină. Sabasos, Sabasos, cine’ți sapă gustul din gură? El doarme cu umerii goi peste lacrimi, unghia se întunecă și urzică, se visează foșnet rămas după pini retezați făină ce curge lângă morar într’o glorie albă cu genunchi luminoși printre ierburi uitate. În alte lumi, ursitoarele tac, corabia plutește curcubeele mării, soarbe ametiste. Mătasea foșnește și ea prin somn, singurătatea face riduri pe ape ca un pojar venit la bătrânețe în Sabasos pune mușchi luminoși, pune puf meșter pe el, se îngrașă, pârâie din încheieturi, ține mișcarea de toarte. Dar polenul ei se învechește atins și el de singurătate sâmburii nu’i mai mușcă, călcâiul, scade într’o glorie lipsită de fildeș chiar dacă i’a pus o lumină pe ochi cât o gramatică ascunsă, cu care lumea altfel se vede. Iar pielea lui, luminată de singurătate dospește, face coajă și ea, luminoasă Sabasos întreg e un trup luminat. Dar încă visează, vindecă semne… pojar de lumină întristat află marea în cuib spintecător prin oglinzi, punând geometrii ascunse înnoptării nebune biruind neînțelesul, pojar de lumină întristat cine mușcă din el nu mai poate cădea. Cu cine să împartă, ce este, când ochiul viespei nu mai găsește unghiul căderii și vindecat de trădarea cu dinții de lapte, de pulpele sclipitoare cu care a încercuit ființa lui viața cu cine să împartă ? Sabasos, Sabasos… Teama poate fi cântărită asemeni comorii? Cartagena este încă departe cum zorii pentru ordinul nopții timpul tot crește, răbdarea face noi riduri pe ape aura sării pe mal și sarea pe fragmente, trezită. Sabasos visează, sub piele sunt eu sau altul tot mai strălucitor peste care s-a așternut lumina pusă la îngrășat.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate