1.

trebuie să plecăm de aici vor crește păduri de mesteceni lunatici în urma noastră
se va stârni vânt din senin fuioare de ceață ne vor cuprinde cu brațe străine
trebuie să plecăm de aici

2.

se va lumina cerul și apele se vor deschide
pe țărmuri străine vom continua vânătoarea în zori
(năluci străvezii hărțile unor teritorii abstracte dobândite la naștere
un întreg pământ al celor care nu își au locul decât în cercul negru al lunii)
vom călători asemenea peștilor în acvarii până la margine și înapoi

3.

vom fi tandri vom fi înțelepți fiii întâmplării
iată acest semn al candorii
urletul fiarei în mijlocul mulțimilor sterpe
înalt flutură la ferestrele cu vedere spre nord
cuprinși de febră cântăm aspru
înfiorând trupuri ascunse de mult sub zăpezi

4.

unde e ura care ne-a construit ascunzătoarea perfectă
o casă cu ziduri mult prea înalte o nuanță a distanțelor dospite în somnul ferigilor noaptea
unde e iubirea sufocată în roșu pasional și abrupt
brățările ei au strălucit o secundă spre capătul nopților noastre
și ce se întâmplă cu oamenii care adorm obosiți în igluuri
pleacă spre vis ori se întorc de fapt înspre ape?




ascultă poezia în lectura autoarei