Scrum...


Dune de scrum s-au întipărit pe trecutul fiecăruia dintre noi când ușa pe care ai închis-o și-a stins ecoul.
Infinite tăceri și-au pierdut cuvintele când ploaia s-a oprit în drumul tău.
Dinții și-au scrâșnit sfârșitul sub un alt curcubeu.
Când poveștile au spus ultimele litere de adio în cea dintâi oră a amurgului.
Departe de oameni și de vise, liniștea devine mai puternică.
Când nu mai știi nimic de tine.
Când pașii s-au șters de pe nisipul oceanului pe care îl cunoșteai doar tu.
Restul e tăcere.