Sensul bine ascuns

Dumnezeu mi se relevă
îndeosebi la necaz
unde ca un alpinist al abs+o+lutului
defrișez păduri de simboluri
până dau de mine însumi
de masca pe figură
căci e frig afară...

cât adevăr am adus pe lume?
sunt liber?
mă tem că rămân cu mine însumi
nedescifrând întunericul din om
sufletul continuând să se joace
de-a v-ați ascunselea
ascunzându-se în scorburile istoriei
...cu oftaturi
ca niște cărămizi aruncate
de la demolarea marelui Proiect
Dumnezeu te indeamnă sa creezi poduri din ele
...nu ziduri
(să prăpădesti clipa ca să prețuiești eternitatea?)
uităm prea des
că suntem unici
Dar Dumnezeu nu-și prea pune mintea cu noi
e o mare șansă
un har
o capodoperă ce reglează destinul
dar
drumurile spre Dumnezeu
par foarte aglomerate
că nu ai unde să treci
să-L găsești
de aceea se omoară unii pe alții
călcându-se
printre religii
căci marea Trecere nu e de fapt
decât o reîntoarcere
la Tatăl tău....acasă
în îmbrățișarea Lui caldă...certă
și eternă...