deschid ochii deasupra frînghia
de-a dreapta și stînga doi șobolani albi ca varul mai morți de spaimă
foarte aproape cu colții ascuțiți și mustățile proptite-n fața mea
ne privește o mulțime pictată recent udă cu gurile alungite sub formă de țipăt
doar sforile se mișcă deasupra cade praf de vitralii
într-un bol uriaș aruncate de-a valma - trupuri de
oameni și animale zemuri încinse
inima-mi pleacă și se-ntoarce mai e un pic
aș vrea să pot să mai îmbrățișez pe cineva caut
în
amintire sub pleoape
e o mulțime aidoma celei din fața mea

în aerul alb desenez urme de-ntoarcere