poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-12-29 | |
Am trimis la tine rugămintea inimii mele
să te îmbrățișeze în taină, însă aceasta a fost spulberată de viscolul pornit în sufletul tău. Am trimis dorurile mele, flăcări vii, să te întâmpine mereu vesele, precum lumina zorilor de zi, dar le-ai stins călcând pe ele nepăsătoare. Am îngenunchiat și ți-am așternut sufletul meu la picioare, ca pe un covor de mătase, să te odihnești când te va osteni povara viselor și a dorințelor pe care le strângi la piept cu atâta înverșunare. Din lacrimile mele împietrite am făcut șirag de mărgele strălucitoare și l-am agățat la fereastra ochilor tăi, sperând să-mi înțelegi tristețea atunci când razele de soare îți vor săruta privirea. Am împletit o funie din visele mele neîmplinite și ți-am legat umbra să nu mai poți pleca. Am încuiat ușa viitorului să nu treci fără mine prin ea, dar n-am reușit să te fac să rămâi. Și totuși de ce te pot ierta?!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate