trupul meu e o grotă ascunsă
în mine zac manuscrise indescifrabile

pielea mea e un obiect sacru
pe ea se întind la nesfârșit imnuri

îmi port de la naștere mormântul
ca pe o raniță
uneori obosesc, mă așez pe tâmpla ta
aici îmi pot da jos toate drumurile
ca pe niște pantofi cu tocurile rupte

apoi îmi înfig colții în viața ta
în urma ta sânge
altădată se târau cuvinte reci
ca șerpii rătăciți spre mărul lui Adam
acum însă ești pământean
în urma ta sânge

îmi pot da jos și ranița pe tâmpla ta
uneori îmi place să te privesc
cum scoți din ea toate lucrurile inutile
și faci curat

într-o zi ai aruncat-o, acum dorm în tine
dimineața fac ordine, citesc ziarele
nu te deranjez prea rău
am început să-ți port hainele

până și moartea ți-am luat-o cu împrumut

o port și pe ea din ce în ce mai mult
acum are coatele julite
amețită de somn
din ce în ce mai lividă
nici strada nu poate să mai o treacă
spre lumea cealaltă