După fuga-i rușinoasă,
Glasul lașului s-a stins.
La tribuna fastuoasă
Brațul nu l-a mai întins.

Cu speranța să revină
Securistul, sfântul duh,
I-a șoptit că nu-i a bună
Și-au dispărut în văzduh.

Fără niciun pic de teamă
Socotiți ai nimănui,
S-au trezit într-o capcană
El și cu savanta lui.

Gândind trist, pe întuneric,
Într-o mașină blindată,
Că din locul lui feeric
Ajunge la judecată.

Nu umbla ca altădată
De mașini înconjurat
Când oprea mișcarea toată
De la vilă la palat.

Tot nu credea că s-au dus
Zilele când el și ea
Decideau acolo sus
Fiecare-n legea sa.

Ei erau aceia care
În partid hotărau tot
Și la Marea Adunare
Doar le supuneau la vot.

Se numea erou de neam
Socotindu-se de drept
Printre Mircea și Ștefan
Omul cel mai înțelept.

Ea printre savanții lumii
A făcut atât de mult,
Încât Coandă sau Curie
Au făcut doar ce-au putut.

În sfârșit au trecut toate
Și-au ajuns unde-au ajuns,
Pentru marile lor fapte
Trebuiau să dea răspuns.

Și-ntr-o sală cam modestă
Pentru cei de rangul lor,
Tribunalul îi detestă
Prin al său judecător.

Pentru foamete și frig,
Pentru hotărâri nefaste
Ce-au condus la genocid
Și-alte suferințe caste.

El s-agită și le spune:
Va răspunde la-ntrebare
Un președinte ca mine
Doar la Marea Adunare.

Și în timpul acuzării
Ea s-agită ca să spună,
El, președintele țării,
Îi făcea semne din mână.

Lasă, dragă, nu răspunde,
Răspund eu acestor domni
Nu aici sau orișiunde
Ca la simplii cetățeni.

Faptele de acuzare
Îi socot doar buni de plată,
Fără drept de apărare
La prea dreapta judecată.

Apărarea zice: doamnă,
Vă rugăm să ne vorbiți,
Poate-aveți și vreo meteahnă,
De ce boală suferiți?

N-am suferit niciodată,
Du-te, omule, de-aici,
Zicea doamna supărată,
Nu răspund, sunteți prea mici.

Cum de îndrăznești să negi
Că sunt savant de renume?
Am lucrări, am și colegi,
Mă cunoaște-ntreaga lume.

Ceaușescu-n disperare
Se uită din nou la ceas,
Când pentru deliberare
Tribunalul s-a retras.

A sosit ceasul din urmă,
El așteaptă liniștit,
Ea mai murmură o vorbă:
N-aveți dovezi, ce-am făcut?

Intră completul în sală
Și în liniștea deplină
Dă pedeapsa capitală
Și procesul se termină.

Ceasușescu chiar nu crede
Și prinvind din nou la ceas,
Tot nu poate înțelege
Câte clipe-au mai rămas.