ana are mere, e o prudență a naturii
ea știe că are mere coapte și că vreau să mușc
dar nu mă lasă, îmi spune să trec pe sub crengi
întâi, pe sub lup, pe sub coaste
ana nu e scufița roșie. nici eva. nici măcar urâta de bjork
cred că nu are nici bunică, dar e frumoasă
e netedă și albă, e roz și albă
și e așa de pură deși nu e virgină
e o disjuncție a naturii
aș brutaliza-o, ah, ce-aș brutaliza-o

dar mara are pere, o imprudență a naturii
pentru că ele cad și se lovesc de orice
mara e cumva altă față a anei
mai newtoniană, mai îndrăzneață
cu ea aș face tot ce ana consideră rușinos
tot felul de experimente
până și-n chimie m-aș arunca împreună cu ea
e mai urâtă, mai posesivă, mai disponibilă
nu are legături genetice cu nimic din ce aș putea reproșa
nici măcar naturii dezlanțuite, de aceea
cu ea aș fi delicat, poate prea delicat