Până mâine sigur toate astea trec
Și aș vrea s-adorm la umbra tâmplei tale.
Nu știu ce a mai rămas să nu încerc
Înspre tine să-mi croiesc o altă cale.

Nu mai sunt dureri nici oameni de-njurat,
Eu mă bat cu mine însumi pentru tine.
Și încă păstrez legată strâns de pat,
Perna ta jenându-se de mine.

Am uitat și ce-am uitat c-ai fost,
Zâmbetu-ți încă mă zgârie pe piept,
Tot ce am însemnat acum e fără rost,
Însă la umbra tâmplei tale eu tot te mai aștept.