Prin peisajul îmbălsămat în plumb
dominantă senzație de încetinire oprire
lava culorilor stinse tristeți pecetluite
norii își plimbă oasele păsărilor întârziate
fantome cenușii peste cadavre de grădini
pustiul din vânt

pe drumuri ascunse-n uitări
doar în lumea imaginară păstrez esențele
intacte transformările renașterile
ca și cum aș fi un loc de adăpost
o cămară a razelor
alt cer și pământ

la mine se întorc toate cele uitate
iubirile să-și confirme continuitatea
verdele cel mai verde din toate frunzele
albastru sidefiu cuprins peste ape
linia arcuită ușor a tuturor zâmbetelor
cercurile săruturilor în unde tot mai pronunțate
până dincolo de repaus

dintr-o spirală a universurilor incandescente
mă întrupez discret
prin lumea înghețată