Subconștientul meu mă-ntreabă iar de tine,
Nu-mi pasă...dar ma doare cate-odată rău,
Sunt orbul,timpul din spatele tău
Nu te mai văd ci doar te simt pe langă mine.

Sunt nevoit să colind tramvaie singur
Să beau un ceai și să surâd multumitor,
Să te pot crea din orice nor...
Din orice dor,din orice iz,din orice murmur.

Oricum, a venit o vreme când
Mi-ești doar o datoare înzecită
Nu de iubire căci ai mai fost iubită...
Ci de-o sinceritate si-un gând sfânt.

Acum că anii au trecut ca o săgeată
Prin inima memoriilor mele iubite,
Te văd cum cosi...si imi aduc aminte
Cum în final noi ne-am croit o soarta.