Iertare …

tuturor





De șaptezeci de ori de câte șapte

De mi-ai ierta, nu mi-aș ierta deloc –

Am datoria să mă ierți prin fapte

Ce Þi le pun, Iisuse, sub obroc –



Când nu e clipă fără o greșeală

Să fac, iertarea este infinit -

Și tot, Þi-l cer, ca fapta mea cea goală,

Să-mi ierți, și să o umpli, de iubit–



De șaptezeci de ori de câte șapte

De mi-ai ierta, atâta-i de puțin –

Căci eu greșesc, ca om, și după moarte,

Că n-am trăit iertarea Ta, deplin –



Și poate viața de apoi să-mi fie

Eternitate, spre a mulțumi –

Tu iartă-mă, să iert o veșnicie

Greșiții noștri semeni, și copii –



De șaptezeci de ori de câte șapte

De mi-ai ierta, eu să nu pot rosti

Iertare – la greșiții mei, în parte?

Cât suntem, Doamne Sfinte, de copii –



Dar măcar răstignește-ne purtarea –

Durând, cum Te-a durut pe Tine,Unul,

Am spune, Doamne : iartă neiertarea,

Căci toți greșim, și numai Tu – ești Bunul!





10 decembrie 2008