poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-12-08 | | Înscris în bibliotecă de Murza Narcis Ioel
Cât de măreț e Dumnezeu!
Văd marea cu talazuri grele, mă-nalț pe munții de bazalt și-mi zboară gândul printre stele, tot mai înalt! Ce împărat își duce-oștirea spre un gigantic apogeu? Acel ce-a pus în goluri firea, Acel ce-a scris oricui menirea, mai mult decât nemărginirea e Tatăl meu! Cât de temut e Dumnezeu! Vuiau de pe Sinai ecouri când glasul Domnului vorbea. Iar Moise-nainta prin nouri și tremura… La tronul alb se strâng sfielnic voivozi de foc din Empireu, și heruvimii vin cucernic, slăvind Eternul Vistiernic. Și-acest Stăpân Atotputernic e Tatăl meu! Și cât de bun e Dumnezeu! Chiar dacă stelele bătrâne tot au o vreme când se-aștern, dar cine în Isus rămâne e-un fiu etern! Și-n fața slavei sclipitoare în ceasul lumii cel mai greu, acei ce-au dat pe sfinți la fiare vedea-vor Forța Creatoare, eu voi șopti cu adorare: “E Tatăl meu…”
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate