ea nu începe de nicăieri nu are sfârșit


chiar dacă limbile se vor împletici în căutarea cuvântului
rătăcit între coastele sensului
vor tăcea histrionii momentului


pușchea pe limbă nu rosti adevărul în cazarma unde se strigă smirna
și în revoltă există aliniere
tu nu ești revoltat nu mai întinde capcane asemenea plaselor pentru fluturi
n-au să cadă în ele decât muștele ce tocmai au plecat
din camera unde-a putrezit un poem


de dincolo se simte o răceală previzibilă
șobolanii s-au ascuns prin subsoluri să-și ronțăie vremea
pe culme au rămas atârnate păcatele-rufe


e timpul pentru o poezie ca vinul pritocit îndelung
setea să-ți rămână constantă