poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-11-22 | | Căprioara lui Labiș e acum „mortua est” Nevoia de carne e acuma un lest. Nevoia tătălui lui de-a trage în biata făptură E potolirea esofagului între stomac și gură. Labiș a murit dar căprioara lui nu, Foamea l-a făcut pe tatăl său un mic gurú, Setea a fost satana de atunci a lor, Apa e o alchimie-n formol. Ciuturile s-au mutat în Muzeu, Satul e aproape un evreu, Ce a emigrat în Ierusalimul plin de superstiții, Þăranul se vinde ușor la oraș, se forțează ediții. Noi, ca și cum nici nu-l mai vrem Îl lăsăm să moară odată cu satul lui plini de pomeni, Cine mai face acum pomeni în oraș, Căprioara nu-i nici măcar felie de caș. Critici fără har se-mbracă în blană de miei, Aramaica lui Labiș e vorbită acum de atei, Moartea Căprioarei e acum un bun consumat, Subiectul e de asemenea-nhumat, Pus undeva la index: A fost odată... O căprioară proastă lăsată parțial consumată, Moartă de unul Labiș, pe hârtie, Și consumată acum, la hipermarket, în contumacie. Poeți de duminică, pe la crâșme, recită de-un pol Critici de doi lei scot din fântăni doar nămol, Soarele e cu viermi și se încheie acum cu scai Unul Labiș, e din nou, repetat, împins sub tramvai.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate