Îmi cade iarba pe cuvânt
și-s în cutii greierii, care
mă-ngână-n versuri, când îți cânt
de noi, ca...stele viitoare.

Și-mi pare că un alt Pământ,
de sus, te-a prins în scăldătoare,
de unde iarba, pe cuvânt
presară greierii, din care

nasc ochii tăi de azi, ce sunt
doar prelungiri unduitoare
ale iubirii, în zbor frânt,
cum vin cocorii, prin ziare

la poza ierbii...Pe cuvânt!