Ce o să spui diseară, biet suflet singuratic,
Tu inimă-ofilită, diseară ce vei spune,
Acelei preafrumoase, preablînde și preabune
Ce cu privirea-i sfîntă te-a înflorit tomnatic?

Vom pune orgoliul nostru să-i cînte osanale
Nimic nu prețuiește porunca-i delicată,
Ființa ei de aburi profund e-nmiresmată
Și ochiul ei ne-mbracă-n luminoase-odoare.

Și fie că-s în stradă în plină veselie,
Ori fie că e noapte și neagră sihăstrie,
Parfumul ei în aer dansează ca o boare;

Iar uneori vorbește și spune: „Sînt frumoasă
Și poruncesc de dragu-mi oricine să iubească
Frumosul! Sînt asemeni Preasfintei Născătoare!”