poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-11-17 | |
sfatul medicului bolnav
adică la foc, la spuza pe care ne facem negri din cauza unei perechi de bocanci îți poți pierde cel mai bun prieten poate să creadă că i-ai ars dinadins dar trebuie să asculți ordinea asta contagioasă să dormi cu pătura trasă până sub bărbie eu fac focul, eu dreg lucrurile și le împung în bunăstarea lor, dar ele nu sunt înțelese pentru că-s prea vagi, închipuie-ți ce înțelegi când spun lucruri, ce spun eu de fapt atunci e bine să ai un contraargument nu ne ajută cu nimic faptul că am vorbit prea mult despre chestii nesemnificative știu că sunt dubios că divagațiile măresc intervalul partea plăcută e cât o carte o aruncăm și pe ea în flăcări mai târziu mica ședință și ecourile am pus cortul cât mai aproape de margine doar în felul acesta mă cuprinde groaza de toate fleacurile când mă trezesc dimineața mă uit de sus și văd că până în vale e un drum aș putea pierde din buzunare orice obiect munții au un declic în piatră îl ascult cu îndemânare poate după primele nopți, un pic aplecat somnul explică în felul lui zgomotul pe care îmi tot spui că nu-l înțelegi și nu e sforăit sau zvâcnet sau poticnire e derizoriu să fiu încântat de cât costă să nu știi pe ce lume te afli și nu pur și simplu ci doar răsturnând un pic percepțiile până când rolurile alea abisale de care știm câte puțin se topesc și dimineața nu mai contează înălțimea la care mă trezesc, îmi aud glasul zilnic, norma de îngăduință ne plictisim de senin, cerul nu mai e tremurat de aer și respirația caldă fuge din gură spre ceață sau nu e doar atât ci noi doi, gorgane voodoo peste întinderea unsuroasă nu mi-ai mai povestit despre chestiile interioare care alunecă iar felul tău mi se pare foarte inexact ceva surd am mai auzit și ieri despre importanța lucrurilor care se petrec sub cer liber sau situațiile trecute prin minte ca aerul sau ca aburul căci urletul e o roabă în ea ne punem cu totul și ne plimbăm prin curtea spitalului, pe sub arborii de tuia cu mânile bandajate dar aici e altceva nu poți să-mi spui cum faci cu oamenii în apropiere, gata să-ți sară în ajutor dacă-ți fac ceva brusc, dacă te înțep
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate