Cum plange toamna frunze pe asfalt
Si cerul pare ca s-a imbolnavit
Cum oare cerul atat de inalt
Azi il privesc ca si cum ar fi mic?

Se ratacesc si stelele pe cer
De intind o mana pot sa le ating,
Imi ard si lacrimi pe obraji si sper
Iubindu-te sa pot sa mi le sting

Ce toamna rece,ce pustiu tacut
Si cum se vaita ceea ce aud
E plans amar si trist de om nebun
E singur, e in ploaie si e ud

Ma oglindesc pe geam cand il privesc
Ma uit la mine si ma uit la el
Dar lumea care trece nu il vede
Si nu-i aude plansul nebunesc

E suflet doar...fara sa aiba trup
Dar sta acolo in ploaie si in vant
El... plange ploaia care a cazut,
Eu... simt ca n-am puterea sa-l ajut.