poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-11-05 | |
Uite-a fost ca niciodată
într-o peșteră o fată ferecată de balaur dedulcit la păr de aur. Mulți voinici veniră iute fata ca să mi-o ajute, să o scape de balaur și să-și ia cununi de laur. Sfătuiră cu-mpăratul de avea în grijă leatul, hotărâră ce răsplată îi așteaptă după faptă. Împăratul, mocofanul, era cam stătut sărmanul, bătrâior da’ plin de snagă poftea mireasă degrabă. Feți-frumoșii se tocmiră pe trei zloți și se porniră s-o aducă pe crăiasă, să-i dea moșului mireasă. Trei flăcăi plecară-n zare pe trei bidivii călare, pân’ la grota lui Petrică, balaurul fără frică. Picotea un pic Petrică în gheară cu o ulcică de lăptic muls de la iele și-ndulcit cu trei smicele. Când flăcăii hăuliră ghearele îi tresăriră, se stropi pe solzi cu lapte și se enervă de moarte. La portiță când se trase zări trei paloșe scoase și trei nătăfleți cu ele de ziceai că țin surcele. „Ce vreți, voi, măi, mămăligă?” „Ba vrem fata” iute strigă Răsucilă a lu’ State, curajos pitit în spate. „Eu v-o dau, nu-i sfadă, vere, dar să o convingi se cere” zise hâtrul de balaur cu un râs de dinozaur. Și-apoi aripile-ntinse și zbură spre creste ninse să se spele în zăpadă de lăptic, arțag și sfadă. Cosânzeana aurită ieșii din umbră grăbită întrebând de cel balaur drăgăstos precum un taur. Cocoșilă a lu’ Iască porni iute să vorbească răsucind la mustăcioară și grăind ca o vioară: „Hei, domniță drăgălașă, sper că nu ești nărăvașă, hai, spre nuntă te îndreaptă, împăratul te așteaptă!” „I-auzi poama florilor și amurgul zorilor, cum zorește ăst flăcău cu față de nătărău!” se răsti domnița toată acră și cam supărată, „Ușurel cu împăratul, că nu mi-am sortit bărbatul!” „Crezi că-mi trebe un moșneag, cu dinți lipsă și toiag, cu obrajii ca de pluș și cu burta derdeluș?” „Vorbă lungă, sărăcie” zise grasul Irimie, „vii acuși cu noi pe dată, ori te înșfăcăm legată!” Cosânzeana nu mai stete să lege vorbe de fete, măturoiul luă îndată măsurându-i prin poiată. Rău de tot îi potcovi că plecară belalii, și ținându-se de șale, și cu lingurica moale. Iară fata aurită, de balaur drăgălită, cu Petrică stete-o viață, seara până-n dimineață, răsucind coarne de taur, răsfățându-l pe balaur, ziua mare gospodină, curățând solzii de tină. Iară moșul împărat, a rămas neînsurat, feții pe pustii s-au dus și eu basmul vi l-am spus. Mai stau doar la o cafea cu Petrică, zău așa, să fumăm o narghilea, să-i zic și povestea mea. Click aici pentru a citi din aceași serie Poarta basmelor
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate