Pe câteva frunze am descoperit radiografia copacilor
e bolnavă lumea de insuficiență respiratorie
nu mai suflă niciun vis
copacii părăsiți și triști
își dau duhul răscoliți de amintirile calde
inima lor reumatică într-o scorbură ascunsă
însemnată cu versuri și nume de îndrăgostiți
nu înspre coroana aurie mai spre rădăcină
pe unde sângele alb din pulsul pământului
zvâcnește în scoarță ritmat
sunt mai bătrâni mai greu se apleacă peste bănci
să-și povestească suferințele trecătorilor mai atenți
sau să ofteze după primăveri paradisiace
în prag de răcire
rugămintea lor e să-i ascultăm
ascultă-i înainte să te sărut pe o bancă de lemn din
lemnul lor supus
să nu grăbim trecerea indiferenți