tatăl lui emilian era mare cît
o sticlă de vodcă
încăpea în ea cu tot cu suflet și cu nevastă
seara juca pocker în poarta CAP-ului
săru'mîna dom' inginer am adus o sticlă de vin
bună seara dom' inginer am adus un rachiu fain
de atîta inginerit tatăl se făcea mare
cît turla unei biserici

cocoțat pe un recamier emilian învăța să citească
scria poezii despre toamnă după rugăciunea de seară
mama-i spunea emilian nu-ți urî tatăl e
un om bun dar i-a furat sufletul sticla
tatăl cucerea un pahar și un sîn la bufetul din centru
asculta Maria Tănase și confunda drumul spre casă

două trei palme un țipăt filmul se rupe
ca-n dramele americane pe care le-a văzut după aia
emilian s-a trezit alergînd
cu picioarele goale
după poliție

emilian a crescut și s-a făcut reporter
scria despre morți și miracole
pînă-ntr-o zi cînd l-a văzut pe un pat de spital

a-ntins mîna a zis iartă emilian i-a răspuns în afară
de nume
nu am ce să iert
dar îți promit că voi trece pe la mormîntul tău cu
vreo doi prieteni apropiați voi
desface o sticlă cu vin voi dansa și-ți voi bea
pînă și locul din cer

fiecare-a plecat pe cărările lui nu
eu nu am să ajung ca tine spunea emilian după
fiecare pahar se făcea mare cît
turla unei biserici

într-o noapte emilian și-a reluat locul
obișnuit la fereastră
și-a spus în ritmul ăsta o să porți ochelari
înainte de 30 a privit tăcerea de-afară căutînd un punct
de sprijin și a scris:
Doamne
eu fac pace cu tine dacă nu mă lași
să ajung o incompletă treime
dacă nu mă lași să ajung la sfîrșitul numelui
care e numele tatălui beat
prin haltele lumii în timp ce fiul său
strigă nu mai da
că
mă doare