stăm la masă și pământul se învârte cu noi
în timp ce poveștile ni se ciocnesc și nu mai vedem
decât un praf luminos

ne place să tragem de timp pe înserate
și ne lăsăm în celălalt viața ca într-un loc sigur
la care ne întoarcem
când gloria schimonosește
felul de a ține propriul corp în echilibru

azi mi s-a făcut dor de pământ
în parcul înghițit de ciment și ți-am răspuns
că dacă sexul ar dispărea
pe nepregătite
erosul nu s-ar mai șterge de pe chip
ca un fard obosit

în fond
nu ne temem de ridicol

doar ieșirea din el costă un vârf de singurătate
și plimbările creează loc
pentru o naștere fără tăieturi

fără excepție la despărțire suntem gata
să luăm la schimb
o suferință oarecare