ea poartă dantelă și bucle
și are tot felul de vise
începând cu monet și sfârșind în greșeala
iubirii de-o noapte

ea plânge rar și atunci strada
lăcrimează muguri sau frunze
o poți întâlni pe un pod

fiecare apus
îi închide silueta ca pe o stampă
un blazon subțire de șifon
cu margini transparente în zona obrajilor
acolo unde nu poți tăia

câteodată seamănă cu barbie
alteori cu o păpușă rusească
ambele cu surprize
ea însăși o promoție la zâmbet

câteodată dispare
iar în lume se face subit întuneric
ca în vremea eclipsei și-a morții

nimeni nu știe numele rozei
doar răsăritul îngână o frază
care începe burgund și sfârșește
în ploaie

ca toamnele toate
de ani sau de oameni

___
Copyright Adela Setti