Am milă pentru Tine, din Tine, dă-i și lui





Mă urmărește unul, pe numele hristos:

M-așteaptă-n fața casei, în stația de tramvai –

Îmi strigă: “să trăiască dom’inginer!”, frumos –

Dar ochii lui îmi strigă, cu foame: “Cât îmi dai?”



Mai are, pan’la pensie, de urmărit, cinci ani –

I-e lene să muncească, și nu știu la ce-i bun –

Îmi cere când tichete de masă, și când bani –

E bun de gură, oacheș, și gras ca un ceaun –



Și-a fost cândva o vreme, când îi dădeam ceva –

Un pix, tichet, o pâine, o haină, sau un leu,

I-aș fi plătit o muncă, dar nu se pricepea

La ce aveam nevoie, și-aș fi plătit, și eu –



Întâia dată, iată, l-am întâlnit în fața

Unei biserici care n-avea de dat la fii,

La cei ce-i cereau hrană, sau adăpost, sau viața,

Decât o liturghie în fiecare zi –



Acolo, prima dată, am întâlnit hristosul –

Ce aduceam la templu, în două, împărțeam –

O parte lui, o parte, să-i tâlcuie folosul

La preot, pentru milă la fiece mirean –



De la o vreme, omul găsi și alte mese –

Mânca pe săturate prin urbe, și vecini –

Biserica, din minte, și drumul lui, o șterse,

Și încropea cu oameni, păreri de oameni fini –



Și la final, aceeași sublimă milogeală,

Să-și ia și el tainul, din lumea asta rea,

Căci îi era datoare o gură de haleală,

Să își plătească lumea păcatele cu ea –



Fără să bag de seamă, mă urmărea pe stradă,

Să îmi găsească locul în care locuiesc,

Să mă aștepte zilnic, ceva și lui, să-i cadă –

Și-atunci i-am spus: “hristoase, ești os Dumnezeiesc,



Întoarce-te la Templu, așteaptă-acolo milă,

Nu-i urmări pe oameni, să-ți dea din munca lor

De față cu vecinii, să știe un popor

Că este unul care dă lui Hristos, în silă



Și zi de zi, o pâine, spre pilda tuturor –“



Dar nu se duse omul… pândea tot mai departe

Pe unul, sau pe altul, prin târg, întreaga zi –

Era întreaga lume datoare să îi poarte

Și jugul lui, al foamei de fiecare zi –



Îl întâlnesc și-acuma, și-mi spune: “Să trăiască

Dom’inginer… Ce faceți?” dar trec, și îl ignor,

Căci știe unde este și mila, părintească,

Dar nu așteaptă-acolo… E liber cerșetor –



Și chiar dacă îl cheamă hristos, și chiar de este

Născut în fân și iesle, și fără de păcat –

Chiar și firimitura de milă, dată peste

Măsura foamei mele, la templu am de dat –



Biserică nu are? Păstorul își cunoaște?

De ar avea Hristosul, nu ar umbla haihui –

Așa că, Doamne Sfinte, e lacul plin de broaște,

Am milă pentru Tine, din Tine, dă-i și lui…





16 octombrie 2008