M-am trezit alaltăieri
Într-o încăpere, fără repere.
Speriat am ieșit afară
Dar acolo erau trunchiuri cu corolă de lumină
ce-mi întunecau cerul.

Erau și ceilalți.
Ei privesc înainte și gonesc într-acolo.
Eu privesc spre ei și pornesc nesigur.
Ajung, dar mi se spune că e doar delirul unui ipocrit bolnav,
să merg și eu înainte.

Și-mi pare că am uitat ceva,
Dar mă calcă in picioare
Și îmi sfărâmă memoria.
Asa că acum merg și eu alături de ei, doar că nu știu
unde să privesc.