De ce m-am îndrăgostit de tine, dragul meu Poe,
de întunericul ochilor tăi,
un corb mă întreabă dacă te-am iubit cu adevărat,
ce să-i răspund, Ulalume?
Voi dispărea prin ogivele de piatră,
în cimitirul melancoliei lumii,
nu mă vei striga pe nume,
no more,
nu mă vei întreba cine sunt dincolo de mască,
umbra viselor tale proiectată în castelele din Edinburgh,
o viața am avut să te ajung, corbul meu,
îți depărtezi aripile, grăindu-mi:
Te-am iubit cu adevărat!