Ce noapte…
O ploaie tristă înzestrează văzduhul…
cu pene din aripi de înger.
Cad negre și mute…
se sparg în mii de frânturi,
frânturi de iluzii, de vise, de șoapte.
Alerg printre umbre,
Mă împiedic de o șoaptă și cad…
în marea de pene.
Nu simt durerea,
aud doar îngeri plângând…
Pe când Dumnezeu mă privește absent, spunând:
-“Credeai c-ai murit?
Ești un înger sedat…
Mai așteaptă până la răsărit!”