am aruncat pietre în bazinul
cu apă albastră
să tulbur liniștea ce mă-nconjoară
știam că chipul meu n-o să apară
îmbrățișat de aripile tale
am smuls florile din grădina
cu stâlpi de piatră
am crezut că vei alerga
să mă oprești
a mai strivi tulpini de trandafir

am uitat să deschid fereastra
prin care viermii de mătase au intrat
să iasă fluturi
m-am ascuns în ceasul din perete
să ascult bătăile inimii
am tras oblonul să-mi văd plânsul
alunecând în paharul cu apă
ți-am dat să bei limonadă
dintr-un cadran de ceas

nu știam că fluturii au aripi
iar în pieptul lor
bate
ceasul fără limbi