Din mare mila Ta



Din mare mila Ta, se va găsi

În orice colț de Iad, firimitură

De dragoste, și mângâiere, și

Din lacrima de mamă, picătură –



În orice colț de Iad, oricât de crunt,

Și amintirea unui fulg de bine,

Și picătura binelui mărunt,

Cu voia Ta, tot mângâie, și vine –



În orice colț de Iad, cât de cumplit,

Între scrâșniri de dinți, tot se va scrie

Pe zidul temniței de chin, și veșnicit,

Cu mila Ta, măcar o poezie –



Și viermi, călăi, și ger, și foc, vor bate

Aceste cărnuri, în murdara troacă,

Dar și de-acolo, gândul va răzbate

Cu voia Ta, o rugă ca o toacă –



Din mare mila Ta, vom regăsi

Și în pedeapsa ce ne-ai dat-o Tu,

Măcar un strigăt – cel pe când, copii,

Urlam, ieșind pe lume: Nu! Nuu! Nuuu!



06.10.2008