Ce-i dragostea? Păpușă dichisită,
S-o mângâie și s-o răsfețe lenea;
Urzeală de încurcături divine,
Încât neghiobii tineri toți se cred
Divini prin dragoste; și-așa se scurge
O vară-n căscături și nebunie;
Curând ajunge-al domnișoarei piaptăn
O diademă toată numai perle,
Iar bietele ciubote Wellington
A lui Romeo fină-ncălțăminte.
Atunci la 7bis stă Cleopatra
Și stă Antonius pe Brunswich Square.
Neghiobilor!... Înalte patimi dacă
Au încălzit odată lumea; dacă
Regine și Soldați s-au zbuciumat
Să cucerească inimi - zău, nu văd
De ce asemeni zbuciumări s-ar naște
Mai multe, mai de rând ca buruiana!
Neghiobilor!... Ci întregiți-mi iară
Topita perlă grea a Cleopatrei
Și zice-voi că toți puteți iubi
În ciuda pălăriilor de castor.