asfințitul durerii
crengile de plumb a ochilor se topeau în răsărit
picurii în cădere se alungeau în cuie

aripi de ecou

curge nisipul din sticla ochilor mei
retina de fum
și fumul ochilor îmi îmbracă vântul pe munte
și-i mistuie penele

marea cerului își înghite valurile
ca un cimitir
doar stelele în fruntea mormintelor de spumă
mai poartă-n oglinda razelor
aburii amintirii
se preling curcubeie
turnând culorile-n porii talpelor mele

pasul pe-o strună de sânge

și unghiile se îmoaie
în zeama somnoroasă de lună
îmi plimb prin odăile inimii dinții fericirii
și-n torentul cel mai abundent de sânge
îi cufund să se tocească

altă dată vine
oasele-s pline de plumb

hai mistuie-mă și ascute-te
de piatra de carne