Pe o scară de la unu la zece
Nu e bine să urci prea mult.
Stai pe undeva pe la jumătate!
Nu cazi de foarte sus
Și ai loc să mai urci, când se poate.
Să mai și cobori, uneori.
Nu sunt eu ăla să mă avânt
Să vopsesc cerul în albastru;
Asta e traba Celui de Sus!
Dar nici să mă târăsc nevolnic
Prin noroiul călcat de alții.
Einstein? Să-i fie de bine!
Don Quijotte? Treaba lui!
Nu am asemenea ambiții.
Dacă urc prea sus, amețesc.
Norii nu plutesc la înălțimea
La care eu mă simt bine.
Prefer să fie ceață.
Mă apără și de prea multă lumină.
Am învățat de la Balanță.

Dan David, Los Angeles, 10-05-2005.