auzi tu că-mi e o tihnă
de tot încerc o altă viață
să mă-mpac în zori cu-n vers
ba cu-o notă ba cu-o harpă
că mă-ncerc a fi un zâmbet
se prelinge lin șuvoiul
cu lacrimi de nostalgie
și cu dor doar dorul
voi mai face-o noapte albă
amăgindu-mi soarta nudă
înnodând la mijloc ața
mosorului cănit de umbră
înfășor o zi prelungă
dinspre apus spre rouă
tic-tacul ceasului secundă
se vrea ritm și acord de undă
aproape de dimineți legate
de ritmurile trăirii sale
trece vremea din catrene
și rescrie ce-mi e scris
dragoste trăită-n taine
ce iubit-am peste timp
picurând din ritm în ram
cer clemență la sosire
tu ești eu și parcă-s ițe
eu sunt tu și-mi ești un eu
ca atâtea alte multe
și-ncă... așa vom fi mereu
două picături curgând
pe granitul din tăcere
rescriu și scrie
pe ghemul
de stâncă
și-n fire
ele