într-o zi mergeam pe stradă
și am dat de o moarte

era atât de mare această moarte
încât peste nu puteam sări
s-o ocolesc era cu neputință
fiindcă înseși fundațiile blocurilor se pierdeau în ea

și pentru că ar fi fost ridicol să mă întorc
am pășit înăuntru

era atât de răcoare și de plăcut
încât porii pielii s-au ridicat
ca atrași de un înger

mi-am spus:
această moarte îmi vine atât de bine
cum nu mi-a venit nicio femeie
vreodată
și nicio altă moarte


în urma mea au venit părinții
soția
prietenii
și dușmanii

pentru că peste moarte nu puteau sări
pentru că însăși fundațiile blocurilor se pierdeau în ea
și pentru că înapoi ar fi fost ridicol să se întoarcă
au intrat înăuntru

porii lor s-au ridicat ca atrași de un înger
atât de răcoare și de plăcut
era în acea moarte
care le venea atât de bine
cum nu le venise
nicio femeie
niciun bărbat
și nicio altă moarte

restul oamenilor au conchis și ei
că era absolut ridicol să se întoarcă din drum
și au văzut că
moartea aceea cu adevărat e pe măsura lor
le venea cum niciodată nu le venise vreun om
sau vreo altă moarte

așa moartea a crescut într-atât
încât nu mai era niciun loc unde ea să nu se odihnească
și a venit rândul păsărilor
care
și-au spus că niciodată un cer nu le venise atât de adânc
adică bine

a urmat pământul
râpâ cu râpă și deal cu deal
munte cu munte
și apă cu apă
au intrat ușor în moarte
ocupând locurile cele mai potrivite
cu firea lor
numai brazii au făcut zgomot mare
din pricina mândriei
nu de alta
căci niciodată vreun verde nu le venise
atât de țepos
adică bine



pe ultima limbă de pământ pustiu
a venit Iisus
gol
cu brațele deschise larg și cu ochii închiși

a pășit în moarte
spunându-și că niciodată
oamenii
păsările
brazii
apele
dealurile
râpele
munții
spinii și cuiele
nu-i veniseră
așa de bine

și a deschis ochii atât de alb încât
moartea nu putea păși peste ei
înapoi era ridicol să se întoarcă
și în definitiv
nicio viață nu îi venise mai bine
vreodată

______________________


din volumul în pregătire "URBAN"