poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-09-16 | |
în nota fugită din portativ
o piatră se rostogolea în urma trenului la prima gară m-a ajuns din urmă a urcat a intrat în compartiment este liber a întrebat ea o frunză o pană și-un pescăruș o floare dintr-un prun uitat pe drum să-ți spun ce și cum cu atunci și acum aici rămăsesem la întrebarea ei căzută-n gândul meu celelalte s-au pierdut între o piatră cu alge verzi și albastre se întâlni cu o meduză mare și-un pește vezi cum se strânge nodul pe viață și pe vis când știi că-n căutare e-o punte de abis când picură în clipă pe ochiul nemuririi și-ți năruie căldura-n sămânța fericirii... stropul acela prelins de pe-o frunză de stejar este punctul de zar adormit între aici poetul s-a oprit a întors pagina și-a citit concerto con violino solo obligato la câteva pagini mai în față lunecară trei petale și-o frunză dintr-o căruță de amintiri trasă de amintiri și-o durere de dinți în Piața Ovidiu la intersecția de amintiri gândul se umplu de străzi adunate-n fața unui jucător-trișor (un pic chior cât oricum l-ai privi drept în ochi privirea să-i lunece într-un gând ascuns) dacă ai fi privit bine cum trecea el între cele două scaune și grupul de personaje ai fi văzut că mereu se întâmplă să alergăm sau să așteptăm azi concertino este un coridor și-un țărm înalt destul de stâncos din care Tympul mușcă sfios... era o vreme când în toate din noapte maci sălbateci semn bun ceașca de cafea nod tare marcaj din vânt fluturi anonimi violoncel sub cheie aici începe clipa lungă o bucată de prag s-au adunat tăceri după tăceri în gaura de măr mâncat de vierme și-n pasul arcuit de așteptări e viscol în ninsoarea care cerne furtuna de nisip clipele bune o scoică ecou nocturn sensul între e târziu de deasupra scării la răspântii deșertul pașii desculți sfera ciobită ziua portretelor se întorceau tăcerile din vii cu foșnet de lumină ruginită cu gândul rătăcit pe nebunii din mustul-tulburel ora pripită o plită se încinge sub tării lăsând în sfârâit nervuri de vreme și-n sânge se adună iar făclii pe apăsarea plânsă care geme Constanța, de 17 septembrie, 2008 (semn pentru sora mea)
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate