E înnorat afară,
În seara asta cerul e pătat
Cu gânduri de mult uitate
Nu mă crezi?

De parcă trezit din somn.
Din infinitul lui ud
Cerul plânge cu lacrimi de cerneală
Vezi?

În timp ce tu și eu,
Ne alungim mâinile albe
spre griul umed al nopții

Sperând să trecem de nori,
De asfalt,de gunoaie și parcuri lugubre.
Dar degeaba,știu
Am eșuat de atâtea ori.

E frig, e divin,
În întunericul fals, străpuns
de săgețile luminilor citadine

Simți?
Mă asigur că nu te-ai pierdut,
Dansezi în gând printre stropi,
Te strâng de mână.

Ai racit?
Hai să plecam toți trei,
Noi doi, mângâiați de ploaie
și un trandafir.