azi m-am trezit cu chef și mi-am zis: să facem curățenie în noi
să ștergem praful de pe mobilierul din dotare care scârțâie din toate încheieturile
să arătăm sufletul ca pe o carte cu frunzele presate ale fericirilor printre file
astăzi e zi onomastică e sărbătoare și iată:
ca o margaretă roz mizeria răsare din ghenă
în ascensor boschetarul își face nevoile cu ușa închisă și nu-l deranjează nimeni
privata din fundul curții a ajuns în mijlocul casei comune
și ziarele de scandal apar în sprijinul celor care se șterg
"peste păduri tot mai des focuri focuri" cum spune Poetul
iar "mie îmi pasă!"
că numai razele soarelui mătură prin fața blocului
iar oamenii intră și ies cu capu-n pământ
înclină din tălpi saluturi condescendente fără să se recunoască
ciupesc tufișul și un cartof vânăt se desprinde deodată cu talpa pantofului
tulpini fără frunze degetele făgăduiesc soartei penele decojirii mele
aici la marginea lumii undeva
între gât și glagorie surlele strâmbă din ton
fițuici de tot felul îmi umplu cutia poștală
și pereții mă devoră ca fălcile unei menghine
când urc mă lecuiesc de mirosuri și uit că locuiesc pe această scară
dacă mi-ar crește încă un braț nu
aș mai ieși la numărătoare cu întreținerea.