când am intrat în bucurești, i-am arătat un pescăruș
ea nici nu-l observase
avea ochi mici de pește și mirosea de departe a cafea
îi era poftă de cafea
de aici mirosul.
Am făcut câțiva pași
am încercuit gara și atunci ea nu a mai rezistat
a început să plângă și să îngaime ceva
la colțurile gurii îi apăruseră balonașe
care pocneau pe deasupra cuvintelor.
Mie mi se părea simpatică
cum se învelise în cerculețele ei moi de puf
și cum plângea vișiniu
îmi venea să o iau în brațe și să o legăn ușor.
Am luat-o în brațe și de fapt
m-am luat în brațe
mâinile mele căutau paharul de plastic
paharul cu cafea.