într-o lume ideală, eu aș desființa cultura.
aș desființa blogurile, site-urile de literatură, netul, scrisorile, poștașii, ziarele,
mașinile, tramvaiele, avioanele, chestiile alea de machiat și de dat pe unghii, parfumurile și
fixativul de păr, telefoanele, pe astea le-aș desființa în primul rând,
aș lăsa doar apelul de urgență, apoi aș desființa toate numerele, numele de familie,
literele mari, diacriticele, accentele și sedilele, ghilimelele, punctul și
punctul și virgula, buchetele de flori, florile artificiale, aș desființa pixurile, creioanele,
radierele chinezesti, stilourile cu penițe de aur, cernelurile, caietele de dictando și
caietele de mate, blocurile de desen, băncile, husele, papucii de schimb, coronițele, premiile,
aș desființa mai ales premiile, medaliile, olimpiadele, tricourile cu scris și scrisul,
pantalonii scurți, mersul pe jos și mersul pe sus, puricii și zgarda roșie anti-purici, veterinarii
și pe ceilalți doctori, asistentele, halatele albe și gărzile de sâmbătă noaptea,
ritualurile, ruinele și arheologii,
i-aș desființa pe toți prometeii, aristotelii și pascalii din lume,

aș lăsa doar câteva păsări, nașterea, căsătoria și moartea