Știi cum port amintirea ta
într-un miez de suflet
pe care se depune crusta trupurilor
desprinse din timp
un pergament cu întâmplările dintr-un vis

Te aud rostogolindu-te-n bătăile inimii
ca și cum te-aș frământa să-mi crești
ieșită din gândul de care
ești legată printr-un cordon al chemărilor
din interior

Așa ne naștem adăugându-ne
în prelungirea gândurilor
de asta nu ne putem uita dragostea-n afară
precum un obiect util momentului
aruncat după întrebuințare

Distanțele n-au nicio importanță
poți să stai pe orice meridian
la marginea universului pescuind comete
cu raze din stele căzătoare
în mine ai să te naști spre altă lume