Să nu pășești ușor, my love,
să nu mă adormi, sînt bine!
Privesc, alunec, scuip, mor uneori,
sînt alergic la somn
și la ne-nebunie,
dar sînt bine, repet!

Vezi inima asta?
Nu e nici o diferență
între ea și o orhidee de gheață
sau un zgîrie-nori.
Toate ar încăpea
într-o mandarină de sticlă.

Sigur, plîngi, rîzi, sărută-mă,
doar să nu strivești
vaporii de lapte din aer!
Nu e nici un dezacord
între nord-vest și uitare,
între vata de zahăr și întuneric.

Dacă mă gîndesc bine,
e ca și cum chiar te-aș iubi.
La urma urmei,
nu sîntem decît un amalgam absurd
de fluturi, moarte, lună
și bucăți de zăpadă.