uite-așa am să plec
în toiul nopții pîș- pîș pîș- pîș
cu ploverul într-o mînă și bascheții în cealaltă
am să iau cu mine o pasăre și-un creion bont

de fapt n-am să plec voi rămîne acolo între pereți
știi tu senzația aia cînd ești singur și simți că cineva te privește
voi rămîne acolo între pămînt și lavă
am să-mi petrec moartea ținîndu-te pe tine în viață

*

merg aiurea pe străzi cu pași mici
fiecare stradă are carne și firișoare de sînge
care se sparg atunci cînd cineva pleacă
îmi vine să urlu poate voi găsi un urlet răspuns

ce tren doamne ce tren să mai iau
și să cobor la prima femeie
care să-mi spună că am dinții perfecți
că soarele e un fluture de badminton pe care-l ținem peste fileu
cînd mergem la picnic

*

să stau în pămînt să prind rădăcini
cînd am să cresc am să mă fac un vrej uriaș tu ai să urci
pînă cînd o să-i găsești pe toți ai noștri


creierul meu e piața romană
ai cursuri de rusă nu-i nimic te aștept
oricum n-am altceva mai bun de făcut pe ziua de azi
pot să vînd mărțișoare sau pot servi într-un bar



prea multe nu am să-ți spun despre mine
sînt zile în care îmi vine să cred că dacă fac fapte bune
cum ar fi să dau bani unei bătrîne
fapta asta bună o contabilizează cineva și-o să mă lase să
te privesc atunci cînd dormi știi
cum îți puneam mîna pe piept și mîna mea era o inimă ce cobora ca un copil
scările într-un picior