Sunt trist și astăzi, ca și ieri,
Dar nu dintotdeauna,
Sunt trist că nu mai am puteri
Să potolesc furtuna,

Ce-n sufletul meu s-a format
Din aburii iubirii,
În timp grei nori s-au adunat
Ce-i ocolesc zefirii.

De-ar fi ca norii de pe cer
Ce pungile-și descarcă,
Și câte-un tunet efemer,
Nu mi-ar fi frică, parcă,

De aș zări la orizont
Fierbinți raze de soare,
Nori împrăștiați de vânt
Și curcubeul cum apare.

Dar sufletul meu etanșat
Furtuni o să tot nască,
Din bălțile ce n-au secat
Iar norii au să crească.

El a format un circuit -
Același ca-n natură,
Doar soarele l-a ocolit
Cu raza-i de căldură.